Cu gandul la pescuitul la crap, oare ce preferăm? Lacuri private sau pe sălbatic?
De ce unii dintre noi preferă pescuitul pe lacurile private, iar alții preferă pescuitul pe sălbatic?
Pornind de la premisa că deși semănăm între noi, din fericire nu toți suntem la fel.
Ne diferențiază caractere, idei, concepții dar și mediul în care am fost crescuți sau în care trăim. Așa cum o parte preferă vinul, alții preferă berea, iar majoritatea pe ambele.
Avantajele Lacurilor Private
Deși eu unul pescuiesc fără probleme pe ambele categorii, pot zice cu mâna pe inimă că prefer întotdeauna lacurile private. Începând de la siguranța oferită de acestea, la minimul de confort, dar și la gândul că lacurile private ar trebui să aibă o densitate piscicolă mai mare față de zonele de pescuit de pe sălbatic, mă fac să mă opresc din ce în ce mai des pe lacurile private.
Pescuitul sălbatic, nu mai e ce a fost. De la braconajul excesiv la slabele sau inexistentele populări înregistrate de concesionari, ne fac să ne îndreptăm inevitabil către lacurile private. Nu știu dacă este bine sau rău, eu unul nu pot stabili asta.
Îmi place ca atunci când merg la pescuit să nu fiu nevoit să chem tractorul să mă scoată din noroaie, să găsesc pietriș pe stand, umbră și curățenie, iar dacă acesta este dotat și cu o cabană plus curent electric, nivelul de confort pentru pescari este bifat.
Confort și Facilități
De obicei nu fac partide mai scurte de 48 ore, iar atunci când o fac selectez din start un lac care îmi oferă un astfel de confort, deoarece vreau să mă concentrez doar pe capturarea peștilor aflați sub apă.
Sunt unele lacuri destul de asemănătoare cu sălbaticul, dar totuși sunt împrejmuite cu un gard, au standuri de pescuit numerotate și bineînțeles trebuie respectate niște reguli stabilite de administrație. Fiecare categorie de pescuit, are farmecul ei, eu unul mă simt mai în siguranță atunci când merg singur sau cu familia pe un lac privat decât pe sălbatic.
Experiențe Personale
Cât despre capturi, contrar aparențelor, nici pe privat nu este ușor să prinzi pește. În recentele mele partide de pescuit mi-am bătut un record personal, 7 zile fără trăsătură, deși în acel lac erau capturi capitale, și nu puține, se pare că perioada în care eu am poposit pe lac, nu a fost deloc productivă, iar peștii pur și simplu nu se hrăneau.
Indubitabil, sălbăticia are farmecul și doza de suspans pe care nu le vei găsi pe o baltă privată, de aceea rareori, mai planific câte o partidă și pe sălbatic. Știu, mulți poate sunt de părere că nu ești pescar dacă nu pescuiești pe sălbatic, dar cum ziceam la început, din fericire nu toți suntem la fel.
