De foarte multe ori, atunci când te pregătești pentru o partidă de pescuit, fie ea concurs sau de plăcere, ne întrebăm ce nadă să folosim, dacă să utilizăm boilies sau semințe, plus alte gânduri cu privire la ce producător să alegem.
Știm cu toții că nada sau boiliesul minune nu există; nimeni nu a descoperit formula magică care să prindă pește pe toate lacurile private sau sălbatice. Unele au, într-adevăr, anumite afinități care par să funcționeze mai bine pe anumite lacuri, dar depinde de noi să descoperim pe care să le luăm în calcul și pe care nu.
Testarea și cunoașterea nadei
În primul rând, ca să spunem că o nadă nu este bună, trebuie să o cunoaștem foarte bine: cum funcționează, să o testăm în mai multe partide și, mai presus de asta, să avem răbdare. Cel mai important lucru este să înțelegi nada, să știi cum lucrează, să îți dai seama cât îi ia să-și facă efectul, astfel încât să îți dai seama dacă pescuiești într-un loc bun sau nu.
De cele mai multe ori, o nadă bună, dar folosită prost, poate să nu îți aducă niciun rezultat notabil, iar o nada slabă, dar folosită corect, îți poate aduce capturi surprinzătoare. Eu personal, aproape de fiecare dată, îmi pregătesc și o cantitate considerabilă de semințe, pe care să le pot folosi în desfășurarea partidei.
De cele mai multe ori, prefer să le prepar personal, acasă, sau chiar pe malul lacului. Câteodată îmi vine în minte un fragment dintr-un articol citit în trecut: „Cine seamănă semințe, culege crapi.”
Adaptarea nadei la condițiile de pescuit
Nada trebuie să fie corelată cu perioada în care pescuim, locul și lacul pe care pescuim; în funcție de acestea, alegem nada potrivită. Am pățit de foarte multe ori, mai ales în perioada de debut în pescuitul la crap, să dau vina pe nadă pentru o partidă eșuată. Nu m-am gândit niciodată că eu pot fi vinovatul pentru eșec.
Am crezut întotdeauna că dacă atașez boiliesul, lansez și prind, dar se pare că nu tot timpul se întâmplă întocmai. Ajunsesem să am la mine câteva pungi diferite de boiliesuri și momeli de cârlig pentru o partidă relativ scurtă, schimbam de la boilies la porumb și de la porumb la boilies și nu știam de ce aveam prezentări rare sau pești de talie mică și foarte mică.
Dar documentându-mă, am început să înțeleg cum ar trebui prezentat boiliesul pe substrat, ce monturi sunt caracteristice acestuia, complexitatea și nu în ultimul rând, superioritatea lui. Am început să câștig încrederea în a-l folosi și, cel mai important, răbdarea necesară pentru capturarea peștilor de talie mare cu acesta. Primul crap prins la boilies, într-o partidă, îți poate arăta dacă peștele se hrănește bine și îți oferă primul semn de încredere că ceea ce faci funcționează.
În momentul în care avem încredere în nadă, nu ne mai putem pune problema decât a locului și a strategiei. Cel puțin pe partea de nadă, vreau ca aceasta să fie o constantă, nu o variabilă.
